O șansă de a învăța

Impunerea disciplinei constă în îndrumarea și învățarea copilului cum să-și mențină autocontrolul. Pentru a fi eficientă, această acțiune presupune stabilizarea echilibrului fragil dintre necesitatea de independență a copilului și necesitatea impunerii unor limite. Reducând controlul extern, îi oferim copilului șansa să-și impună propriile norme de comportament, îi dăm de înțeles că avem încredere în el și în capacitățile sale. Astfel, copilul devine încrezător și își cultivă respectul de sine. Când copilul este satisfăcut de propria persoană și de relațiile cu cei care îl înconjoară, el este mai predispus să asculte și să învețe.

Disciplina și pedeapsa

Mulți cred că nu este nici o diferență între impunerea discilinei și pedeapsă. Totuși, aceste două noțiuni sunt foarte diferite. Impunerea disciplinei constituie un sistem de ducație bazat pe relații armonioase, laudă și instrucțiuni privind păstrarea autocontrolului. Impunerea disciplinei în mod eficient constituie un proces continuu. Pedeapsa are caracter negativ, fiind consecința neplăcută a nerespectării unor condiții. Rușinea, dizgrația și necazul nu sunt elemente pozitive de impunere a disciplinei. Este mai mult probabil ca copiii să fie predispuși să-și modifice comportamentul dacă se vor simți prețuiți și încurajați.

Așteptări adecvate

Pentru a găsi modalitățile potrivite de impunere a disciplinei, este important să se țină cont de vârsta copilului și de etapa de dezvoltare la care se află. Așteptările dvs. nu trebuie să depășească posibilitățile fizice ale copilului și capacitatea lui de a înțelege unele lucruri.

9 – 12 luni

Copiii mici sunt activi și curioși, ceea ce înseamnă că se vor aventura în explorări inadecvate și chiar periculoase. Aceste acțiuni nu au la bază rea-voința copilului. În această etapă, copiii începă să studieze posibila reacție a dvs. De exemplu, copilul de 11 luni poate să se apropie de scară și să vă privească, dorind să observe reacția dvs.

1 – 2 ani

La vârsta de 1 – 2 ani, copiii nu înțeleg în deplină măsură diferența între bine și rău. Ei încă nu sunt capabili să înțeleagă noțiunile de reguli și avertizări. Ați putea să preveniți copilul: `Dacă vei trage pisica de coadă, ea te va zgârâia`, dar acest avertisment nu va avea absolut nici un efect. Când copilul iese pe carosabil, aceasta nu înseamnă că nu vă ascultă. El, pur și simplu, se supune impulsurilor de moment. Pentru ca copiii să înțeleagă cum trebuie să se comporte, vor fi necesari ani de îndrumare.

3 – 5 ani

La această vârstă, copiii încep să însușească noțiunile legate de etică. Se dezvoltă conștiinșa lor, capacitatea de a se simți vinovat, empatia. Deși știu bine ce pot și ce nu pot să facă, adeseori dorințele lor sunt prea puternice pentru ca ei să-și păstreze autocontrolul. Copilul nu întotdeauna este capabil să-și înfrâneze emoțiile. În această etapă, copilul poate să încalce regulile și să răspundă obraznic. La vârsta de doi ani, acest comportament era un indiciu al curiozității. Acum, un astfel de comportament nu mai este la fel de inocent. Copilul poate să nu înțeleagă pe deplin de ce încalcă regulile, dar este conștient că o face. Este important să nu-i permiteți copilului să preia controlul. Puteți să aveți dubii în această privință, dar copilul nu dorește nici el acest lucru. El se așteaptă că dvs. îl veți ajuta când încalcă regulile, la fel ca atunci când știe că îl veți proteja dacă face ceva periculos. De asemenea, i-ați putea ajuta copilului să-și exprime emoțiile prin cuvinte, nu prin acțiuni violente. Uneori, copilul nu este în stare să-și exprime furia, iar dvs. puteți să-l ajutați în această privință.

În următoarele articole puteți găsi:

Recomandări utile despre staabilirea regulilor și limitelor;

Strategii recomandate în cazul nerespectării regulilor;

Pedeapsa fizică – Informație;

Disciplina și autocontrolul.