În timp ce cloșca stătea pe ouă,

ca să le-ncălzească,

puișorul dintr-un ou

a-nceput să piuiască!

Îi spunea mămicii lui,

Că-i puțin cam rece

sub cojița oului.

 

Iar mămica, printr-un cloncănit,

pe micuț l-a liniștit

și cu aripa-i de mamă,

peste tot l-a încălzit.

 

Un alt puiuț mai trecărit

ce sta în coajă-ghemuit

și se uita la aripioare

și la cioc, și la picioare

gîndindu-se mereu în sine,

pentru ce, le-are oare,

I-a zis mămicii sale

ce vorbeau pe limba lor, puișorilor;

”La ce-mi folosesc mămico, aripioarele mele,

cînd eu nu pot să mă înalț,

nicăieri cu ele?

 

Ce folos s-avem picioare,

cînd noi nu putem umbla

nicăieri, în oușoare?

 

La ce-mi folosește ciocul

cînd eu nu pot ciuguli

cît sub coajă voi trăi?

 

La ce-mi foloesc ochii mei,

cînd afară de aici,

nu pot ca să văd cu ei?”

 

Iar mămica înțeleaptă,

i-a răspuns la pui îndată!

”Mai ai răbdare, puișor nemulțumit,

știu că acolo-n ou, ești cam înghesuit!

Înc-o zi plină de vară

și apoi ve fi afară!

 

Fii pe pace, puișorule iubit,

că mai este-o altă lume,

mult mai bună de trăit!

 

O lume cu pămînt și soare,

unde fiecare dintre voi

va putea să umble-n voie,

să alerge și să zboare.

 

O lume plină de flori și alte frumuseți,

În care, fiecare dintre voi

cu ochii pe care îi aveți,

veți putea să le vedeți!

O lume cu ierburi roditoare

și pomi fructiferi,

din care, poți să mănînci

după gust, tot ce preferi!

 

O lume plină de verdețuri

și de lumină ce dă viața,

o lume însorită,

de Domnul mult iubită!”

 

La vremea potrivită, puișurii au ieșit din ouă,

și cu toții s-au convins că există o lume nouă!

Si-au văzut-o pe mama lor, care i-a-nvățat și protejat,

și cu toții împreună, mult s-au bucurat!

 

Morala

De cînd trăiești aici, sub soare,

te-ai întrebat vreodată, frățioare,

de ce sufletul și gîndul

sunt datoare cu-aripioare,

ca prin infinit să zboare?

 

De ce, Dumnezeul ne-a înzestrat

cu ochi spirituali,

ca, prin credință, să privim

dincolo de munții astrali?

 

De ce Creatorul a pus în inima noastră

dorul după o altă țară,

unde nu sunt suferințe,

unde-i veznic primăvară?

 

De ce tînjim după țara cea de sus,

unde veșnic e lumină,

unde mire e Isus?

 

Fiindcă mai exist-o lume

dincolo de nori și sori,

pregătită de Isus

pentru prieteni și surori!

 

Exist-o lume dincolo de-acest pămînt,

unde rege și-mpărat

este Domnul nostru Sfînt!