Eseu la filosofie

Tema: Timpul si omul

Dupa nenumarate incercari de a i se da timpului o definitie, el ramine totusi a fi un mister. Notiunea de timp este interesanta si oarecum de nepatruns, dar oamenii obisnuindu-se cu el, il considera ca fiind ceva firesc, nu intotdeauna dindui importanta.

Timpul fiind masura lucrurilor, este nemijlocit legat de sentimentul  popriei noastre existente. Simtim noi  insine, ne schimbam, si vedem cum toate care inconjoara se nasc, se transforma si pier. Omul prin ratiunea sa, oricit ar incerca sa faca ceva durabil si vesnic, doar isi regaseste starea sa de muritor. Casele, regimurile politice, piramidele sau alte asemenea constructii, pina si stelele, galaxiile, toate isi vor afla la un moment dat sfirsitul. Prin  aceasta  schimbare neintrerupta, ceea ce va fi, devine prezent, iar ceea ce este prezent devine trecut.

Timpul este asemeni unui negustor. Economiseste secundele vietii noastre, pentru a le da la licitatie. Ne vinde Suferintei, Lacrimilor, mai rar Fericirii si Zimbetului, pentru ca intr-un final, sa ne cedeze la un pret mizer Mortii.

Dar omul ?  Un risipitor al clipelor: case mari, multe accesorii, dobindirea averii, valori scirboase, caractere meschine, profituri rapide, relatii superficiale. Oare merita de a ne risipi timpul pe activitati bizare?

Incerca sa-ti petreci timpul cu persoanele iubite, pentru ca eternitatea nu exista; spune o vorba buna copilului ce-ti este alturi, pentru ca timpul il va face mare, si-l va lua de linga tine; pretuieste clipa. Fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa imbratisezi, fa-ti simp sa iubesti.

A realizat: Goncear Daniela

Gupa 42